Aş avea ce face, dar mă uitam pe net, mai verificam mailul, ce mai e pe net, blogurile ce le mai vizitez.. şi ajuns la al meu (să mă ţin la zi) am rămas ofticat de ultima impresie (singura făcută în jurnal): of, dar am poze şi mai drăguţe cu mine..

Uite, îs chiar ok în poza asta (mă rog părul poate e cam.. nearanjat, dar aşa îmi place) şi nici nu am căutat-o mult să zic că de abia am găsit o poză decentă cu mine..

Până acum am avut parte împreună cu Monica de două zile de 1 aprile. Acesta este istoricul celor două zile.

Nu ştiu de ce dar se pare ca suntem foarte introduşi în acestă sărbătoare daca o numesc unii aşa, involuntar chiar. De ce? Păi: Anul trecut ne-am asteptat unul pe celalat de la 1AM pana pe la 4AM (sau asa-ceva) în două locuri diferite - ea m-a asteptat 2 - aproape 3 ore pe o bancă iar eu aşteptam cate 20 de minute şi reveneam la fiecare oră fixă în caz că am uitat ora întâlniri. Dra nu, era bună ora ce o credeam iniţal, în schimb ea uitase că schimbasem locul unde ne întâlneam de obicei.. noroc că şi-a amintit mai tarziu şi mi-a trimis un mesaj cand a ajuns acasă.. of-of

Acum.. şi mai rău, mult mai rău: ea stă la vara ei cât părinţi acesteia sunt la băi în concediu. Mai sunt 2 zile de vacanţă în care speram să recuperăm din vacanţă. Când, lui Monica i se face dor de casă şi de prieteni. Super, le facem o vizită şi încă entuziastmaţi. Dar acolo: 2 minute s-a văzut cu ai ei în care i-au zis că o duc la bunici mâine toată ziua, iar a doua zi rămânându-i să recupereze ce nu terminat pentru şcoală şi ar fi făcut în seara asta şi mâine.. a, şi pe prietene nu l-eam găsit acasă pe nici una..