am fost la balul bobocilor de la psihologie: am cumpărat bilete, nu au fost scumpe , le-am completat pentru că participau la tombolă şi am intrat în club planet , lângă palatul din Iaşi.

Până acum nimc ciudat , doar că o dată intraţi nu am avut ce face acolo, erau prea mulţi oameni , prea puţin loc, nu puteam să vedem balul , nu aveam masă unde să stăm , doar un amărât de scaun pentru amândoi (nu că nu ne-am fi descurcat cu el, nu suntem mofturoşi) şi o boxă deasupra capului care din când în când se trezea şi suna muzica, în rest dormea şi sforăia tare din bas, nasol …

Până la urmă s-a terminat cu balul , nu am văzut cine a ieşit miss, sigur nu era cine vroiam, aşa că nu prea mai avea rost să stăm . Deoadată auzim că se va extrage un bilet pentru o sticlă de şampanie şi ne ţineam pumnii, Adi a castigat sticla aşa că a devenit evident că nu mai avea rost să stăm. Ne-am scos cu sticla de şampanie (biletele, consumaţia…) aşa că ne-am întors acasă dezamăgiţi de bal, dar mulţumiţi de şampanie…:) Vedem noi ce facem cu ea…

În orice caz , ne-a ajuns cu balurile.

http://conventia.blogspot.com

Bine aţi venit!

Despre servci: ca angajat prefer stricteţea orelor fixe de lucru. De ce?

Nu vreau ca locul de muncă să mă facă să uit de ce depun acel efort în primul rând. Motivul pentru care lucrez ca angajat este, în perspectiva mea, pentru a o duce mai bine împreună cu Monica, pentru a asigura asta şi continuitate şi mai ales evoluţie a condiţilor în care ne aflăm. Locul de muncă nu este prioritatea mea ci este o unealtă în a realiza priorităţile. Locul de muncă ESTE o plăcere - cine ştie poate chiar o pasiune, doar atâta timp cât este prielnic pentru filozofia mea de viaţă.

Nu vreau să ajung târziu acasă, să stau nopţile (la lucru), să fiu obosit în timpul care mi-a rămas liber sau cu orice dereglări sau dureri - regrete din cauza lucrului. Dacă serviciul îmi cauzează handicapuri în viaţa mea aşa cum vreau eu să o am e un semn clar că trebuie sa fac o ajustare. Nu visele mele se schimbă ci lumea din jur o schimb sau realeg pentru visele mele, visele noastre. Toată lumea este mult mai puţin importantă decât idealul meu de viaţă.

Poate sună egocentric sau egoist dar totul este de împărţit şi sincer doar aşa găsesc o valoare în toate acestea, în orice.

Pe scurt ar fi: Degeaba lucrez să o duc cât mai bine cu prietena mea dacă nu apuc să petrecem timp împreună sau doar obosit.

Deocamdată sunt destul de ok. cu perspectiva timp. Sper să se îmbunătăţească perspectiva bani..