Despre servci: ca angajat prefer stricteţea orelor fixe de lucru. De ce?

Nu vreau ca locul de muncă să mă facă să uit de ce depun acel efort în primul rând. Motivul pentru care lucrez ca angajat este, în perspectiva mea, pentru a o duce mai bine împreună cu Monica, pentru a asigura asta şi continuitate şi mai ales evoluţie a condiţilor în care ne aflăm. Locul de muncă nu este prioritatea mea ci este o unealtă în a realiza priorităţile. Locul de muncă ESTE o plăcere - cine ştie poate chiar o pasiune, doar atâta timp cât este prielnic pentru filozofia mea de viaţă.

Nu vreau să ajung târziu acasă, să stau nopţile (la lucru), să fiu obosit în timpul care mi-a rămas liber sau cu orice dereglări sau dureri - regrete din cauza lucrului. Dacă serviciul îmi cauzează handicapuri în viaţa mea aşa cum vreau eu să o am e un semn clar că trebuie sa fac o ajustare. Nu visele mele se schimbă ci lumea din jur o schimb sau realeg pentru visele mele, visele noastre. Toată lumea este mult mai puţin importantă decât idealul meu de viaţă.

Poate sună egocentric sau egoist dar totul este de împărţit şi sincer doar aşa găsesc o valoare în toate acestea, în orice.

Pe scurt ar fi: Degeaba lucrez să o duc cât mai bine cu prietena mea dacă nu apuc să petrecem timp împreună sau doar obosit.

Deocamdată sunt destul de ok. cu perspectiva timp. Sper să se îmbunătăţească perspectiva bani..

This entry was posted on Wednesday, November 23rd, 2005 at 4:02 am and is filed under personale, travailler sau nu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.