We love technology! Why? Because we can enjoy it! Because it can make bridges of communication, ease of life, creativity and enjoyment. We love it because thus we can sit here in our balcony as I type these lines, listen some tunes and enjoy the rain and the long expected cool wind which lingers on the branches of the tall and small trees, right in front of our eyes, and on our fits laying on the table.. So sweet!

And now the good news, actually the long expected good news: I quit my job finally, starting my way in web design again. I have some catching up to do as I’ve been diving in print almost exclusively lately. But I’m eager to catch up on web design and technology too for that matter.

Thus, I’m finally expending my wish list shopping list to more interesting stuff, like a Mac Book Pro, a SLR digital camera – I’m thinking of Cannon 450D (for it’s cleaning system among others).. and others.. but all in time.

For now, we’ll start with a little vacation catching up :o)

Domnul mieu, te informez cu cea mai mare delicatete ca “travaille”-ul acela e de fapt “travail”. Corecteaza pe şustache si sterge-mi mesajul asta. Nu mai zic la nimeni. Sssst.

Mulţumesc, domnul meu (mieu). Nici un motiv de “şuştăcheală” sau delicateţe. Greşeala e omenească, mai ales la mine mai face şi popasuri îndelungate. Tot timpul fac corecturi prin blog sau orice am facut şi mai trec peste, mai ales blogul. Aşa că nu e nici un secret o literă sau mai multe apărute sau dispărute peste zi, sau peste o săptămână sau o lună - două de la publicare pe blog.

Sincer am folosit totuşi “travailler” deoarece aveam o atitudine într-un cui cu “travaliu” lui Caragiale, şi defapt am chiar folosit astfel numele categoriei si al postului iniţial, apoi mi-am dat seama amintindu-mi de travaliul de 9 luni şi atunci am schimbat într-adevăr pe şuştache. Dar mi-am dat seama că postul a fost văzut deja şi că aş prefera să nu mă ascund după deget.

Mai ziceţi-mi când fac greşeli, măcar aşa mai face câte cineva un comment : )

Despre servci: ca angajat prefer stricteţea orelor fixe de lucru. De ce?

Nu vreau ca locul de muncă să mă facă să uit de ce depun acel efort în primul rând. Motivul pentru care lucrez ca angajat este, în perspectiva mea, pentru a o duce mai bine împreună cu Monica, pentru a asigura asta şi continuitate şi mai ales evoluţie a condiţilor în care ne aflăm. Locul de muncă nu este prioritatea mea ci este o unealtă în a realiza priorităţile. Locul de muncă ESTE o plăcere - cine ştie poate chiar o pasiune, doar atâta timp cât este prielnic pentru filozofia mea de viaţă.

Nu vreau să ajung târziu acasă, să stau nopţile (la lucru), să fiu obosit în timpul care mi-a rămas liber sau cu orice dereglări sau dureri - regrete din cauza lucrului. Dacă serviciul îmi cauzează handicapuri în viaţa mea aşa cum vreau eu să o am e un semn clar că trebuie sa fac o ajustare. Nu visele mele se schimbă ci lumea din jur o schimb sau realeg pentru visele mele, visele noastre. Toată lumea este mult mai puţin importantă decât idealul meu de viaţă.

Poate sună egocentric sau egoist dar totul este de împărţit şi sincer doar aşa găsesc o valoare în toate acestea, în orice.

Pe scurt ar fi: Degeaba lucrez să o duc cât mai bine cu prietena mea dacă nu apuc să petrecem timp împreună sau doar obosit.

Deocamdată sunt destul de ok. cu perspectiva timp. Sper să se îmbunătăţească perspectiva bani..